Verighetele sunt faimosul simbol al uniunii barbatului si femeii in sfanta taina a casatoriei, dar acest lucru deja este stiut. Intriganta este misterioasa istorie a celor doua inele, istorie ce dateaza din vremurile egiptenilor antici.

Se pare ca egiptenii impleteau verighetele din plantele ce cresteau de-a lungul Nilului. Inelul este un cerc iar cercul semnifica pentru egipteni eternitatea, la fel ca si pentru alte culturi antice. Nu avea nici inceput si nici sfarsit, la fel ca si timpul. Golul din centrul sau nu reprezenta un simplu spatiu, ci o poarta care ducea catre lucruri cunoscute si necunoscute.

Asa a ajuns inelul sa fie asociat cu dragostea, in speranta ca aceasta emotie senzationala ar lua calitatile cercului si ar captura eternitatea.

Egiptenii antici purtau inelul la fel cum il purtam si noi azi, pe al treilea deget de la mana stanga, datorita ideii potrivit careia vena inelarului duce direct la inima. Aceasta frumoasa legenda a fost mai apoi preluata si de grecii care au cucerit Egiptul, apoi a fost preluata de catre romani, care au numit-o "vena amoris".

Din pacate, inele impletite nu rezistau prea mult, asa ca au inceput sa fie confectionate din piele, oase si fildes.

De-a lungul vremurilor, jartiera a fost vazuta ori ca posedand puteri magice, ori ca amuleta, ori ca parte al vechiului cult al vrajitoarelor. Unii au mers si mai departe de atat si au spus ca povestea jartierei are legatura cu Ordinul Jartierei, cel mai important ordin de cavalerie britanica.

Povesti si legende sunt multe. Cert este ca jartiera simbolizeaza puritatea miresei si trebuie sa fie de culoare alba sau albastra.

Mirele trebuie sa scoata jartiera de pe piciorul miresei si sa o arunce catre burlaci. Cel care o va prinde, va fi urmatorul care isi va pune pirostriile. Este un gest asemanator aruncatului buchetului miresei.

Aceasta zicala dateaza din Anglia, perioada victoriana si are urmatoarea semnificatie:

Ceva vechi: reprezinta legatura miresei cu familia ei si cu trecutul. De obicei, miresele aleg sa poarte o bijuterie veche ce a apartinut mamei sau bunicii.

Ceva nou: reprezinta averea si succesul in noua viata a miresei. Rochia de mireasa este considerata de cele mai multe ori, acel ceva nou ce trebuie purtat.

Ceva imprumutat: ii aminteste miresei ca familia si prietenii sunt alaturi de ea oricand va avea nevoie. Obiectul imprumutat poate fi o batista sau tot o bijuterie.

Ceva albastru: simbolizeaza fidelitatea si puritatea. Cel mai frecvent, mireasa alege sa poarte o jartiera albastra.

Voalul miresei nu este numai un accesoriu menit sa completeze tinuta de nunta. Voalul o protejeaza pe acesta de spiritele rele si de invidia unor invitati. In urma cu cateva secole, cand casatoriile erau aranjate de catre parintii mirilor, mireasa isi putea descoperi fata abia dupa slujba religioasa, cand deveneau sot si sotie.

Nici asezarea miresei in stanga mirelui, in cadrul slujbei, nu este intamplatoare. Acest lucru permitea mirelui, in vremuri stravechi, sa poata scoate sabia cu mana dreapta si sa isi apere viitoarea sotie de ceilalti pretendenti.

Cat despre accesoriile miresei, exista o sumedenie de mituri. Cel mai cunoscut este fara dar si poate faptul ca perlele, purtate de mireasa, simbolizeaza lacrimile acesteia de-a lungul casatoriei. Dar daca stam bine si ne gandim, perlele sunt in general privite ca accesorii ce poarta ghinion. Aceasi parere s-a format si in ceea ce priveste diamantul.

De la Adam si Eva, oamenii si-au contopit destinele, au ars flacara iubirii in doi, au trait povesti de dragoste, au format familii iar divinitatea le-a sfintit legatura. Din vremuri arhaice si pagane cu zei, obiceiuri de mult uitate, pana in zilele noastre, nunta este momentul cel mai important al unui cuplu si trebuie realizata exact asa cum am visat-o!